Ridicată pe la anul 1721 de către comunitatea greco-catolică a satului Șurdești și construită din lemn de stejar sub îndrumarea meșterului dulgher Macarie, biserica este renumită ca realizare arhitecturală. Înălțimea remarcabilă a turlei, proporțiile armonioase ale edificiului și pictura interioară îi conferă titlul de ”Catedrala bisericilor de lemn”.

Turnul-clopotniță, impresionant ca înălțime, se ridică la 54 de metri spre cer – de trei ori mai mult decât lungimea bisericii – flancat la colțuri de patru turnulețe, semn distinctiv al importanței comunității de la acea vreme.

Foișorul este extins spre exterior, având o structură alcătuită din doisprezece stâlpi cu arcade cioplite. Acoperișul are streașină dublă, iar la faţada edificiului este prevăzut un balcon care se suprapune peste pridvor, ceea ce creează o imagine frontală foarte elegantă.

Planul bisericii este cel tradițional: cu pridvor, pronaos, naos și absida altarului poligonală. Pardoseala din interior este realizată din lespezi mari de piatră.

Pictura murală, executată pe lemn, a fost realizată la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către diferiți artiști locali, cei mai cunoscuți fiind Ștefan și Stan.

Este de remarcat influența stilului baroc, evidențiat în cazul iconostasului, atât în privința sculpturii cât și a picturii.

Monumentală și solidă, îmbinând toate elementele de arhitectură, rezistență și decor sub forma cea mai evoluată a vremii, această biserică este o capodoperă a sculpturii populare în seria bisericilor maramureșene, atingând prin realizarea sa, perfecțiunea structurală și estetică.

Biserica de lemn din Şurdeşti este o sinteză a arhitecturilor majore din Răsăritul şi Apusul Europei, o fuziune între fondul bizantin şi formele gotice, imprimate într-o interpretare originală a meşterilor locali, a oamenilor care trăiesc pe aceste meleaguri.
Rezultatul – o adevărată operă de artă!